Ucraina ca scuză

În prag de criză economică după pandemie (nu se mai vinde aproape nimic exceptând, desigur, mâncarea), cu facturi mari la curent şi imposibile la gaz, găsim totuşi motive să nu facem mare lucru. Vecinii de la nord-est îşi zăngăne armele, rachetele şi dronele, aşa că aşteptăm să vedem ce se-ntâmplă, ca şi cum destinul nostru ar depinde de rezultatul războiului vericid din Ucraina.

Sigur că trăim într-o lume interconectată dar, de fapt, unii încearcă deja să profite, aşa cum remarca boss-ul Terapia, Dragoş Demian – a apărut specula de război. Mai există şi Ucraina ca scuză ca să nu facem nimic. Orice vânzare e o negociere între argumentele tale de a plasa un bun sau serviciu şi motivele celuilalt de a nu-l cumpăra acum. Iar situaţia din Ucraina este oferită ca scuză, uneori cu mici variaţiuni:

Nu mă lasă soţia să umblu la bani până nu se linişteşte conflictul.

Păi s-ar putea să nu te lase vreun an-doi, aşa că uită de ei. În cazul ăsta ne vom întoarce la troc, între bărbaţi, şi numai femeile vor face tranzacţii pe bani, asta după ce se vor plânge de drobul de sare. Realitatea e că majoritatea abia-şi plătesc facturile, ce să mai vorbim de investiţii, aşa că ne alintăm şi-ncercăm să dăm vina pe Volodea şi Vladimir. Sau pe neveste, de parcă ar fi războiul lor.

Noroc că nu suntem singurii. The Telegraph remarca recent, cu ironie, că şi „la Paris, Emmanuel Macron suferă de o zelenskită acută şi şi-a pierdut simţul judecăţii”. Am preluat poza alăturată de pe RFI. Ok, să zicem că pe Macron l-am putea înțelege, că e-n campanie, și era preşedinte înainte să devină actor. Meanwhile, undeva în drum spre Sibiu, președintelui României Klaus Iohannis îi scapă cuvântul „angoasă”. E groasă! Army photo by Michele Wiencek via DVIDS. Continuă lectura „Ucraina ca scuză”