Clujeanul obişnuit

Nu ştiu ce m-a făcut să ies din starea mea de resemnare hibernală faţă de cotidian şi să scriu despre Cluj între pandemie şi război la graniță. Poate ciuda c-aveam parte de o năpastă (covidu`) aproape banalizată, cu care mai că mă obişnuisem, da` nu ştiam, poate că prea ușurat răsuflasem la ridicarea restricțiilor. Eram fericiţi şi nu ştiam, scriau unii pe Facebook.

Sau credeam c-apropierea primăverii mă va scoate nițel din starea de auto sau semi-izolare, şi-o să mai uit de facturile umflate la gaz şi la curent, dar nu. L-a mâncat în fund pe barbarul de la Răsărit s-arate lumii că vrea să fie auzit când cere garanţii de securitate şi-a început ceea ce doar el și-ai lui numesc „operațiuni speciale” în Ucraina. Așa că diminețile de martie, în loc s-aducă lumină și-un pic de soare cu dinți după nopțile reci, și niscaiva astenii de primăvară, au venit cu semnale tot mai apropiate de granița de nord-est. Pe care-o mai trece din când în când câte-o dronă, de care aflăm doar după ce pică într-o ogradă, accidental.

Continuă lectura „Clujeanul obişnuit”