Şi totuşi, nenea Iancu

Dacă s-ar putea întoarce printre noi, ca într-o fantezie cinematografică, nenea Iancu n-ar avea vreo dificultate să scrie în continuare satiră: moravurile sunt aceleași, clasa politică n-a progresat, iar românul, alegătorul, cetăţeanul se întreabă și în 2020 eu cu cine votez? Și chiar n-are cu cine, după ce s-a scârbit de roșiaticii PSDiști, s-a lămurit cu galbenii din tolba PNL și e dezamăgit de băieții (şi fetele) cu ochi albaștri de la USR, aliaţi acum cu portocalii din PLUS.

Cu cine să mai salvezi România? Dacă mai e ceva de salvat în afară de onoare. Nici PMP nu oferă, azi, vreo alternativă credibilă sau utilă. Dincolo de toate astea, nici resemnarea și fatalismul, pe ideea că la noi nu funcționează nimic, nu sunt opţiuni. Ce dezamăgeşte însă (şi) la această campanie electorală din pandemie, ca şi la precedentele, este lipsa absolută a dezbaterilor asupra vreunei teme majore care domină societatea actuală.

Dar nimeni nimic, mucles, deşi traversăm vremuri absurde, iar democraţia e pe cale să-şi dea obştescul sfârşit din Franţa până în SUA. Vremurile par să aducă finalul democraţiei burgheze şi începuturile unei dictaturi sanitare. A Patra Revoluție Industrială sau Noua Ordine vor fi precedate de o prăbuşire controlată, după unii, sau de un tsunami globalist, după alţii – depinde de unde privesc fenomenul, de jos din terenul jocului economic, sau de sus, din lojele politicii.

Şi totuşi, eu cu cine pot să votez mâine? se întreabă alegătorul român, şi cetăţeanul, neturmentat și, mai degrabă, nereprezentat. Care, treaz fiind, şi cu ochelarii pe nas, se uită degeaba pe liste şi nu prea găseşte persoane frecventabile şi votabile. Nume care-i spun ceva, sau care trezesc niscaiva speranţe. Niciodată puterea n-a fost mai derutată, mai ezitantă – e un moment unic. Privește-i și votează-i, cetățene, azi sunt mai turmentați decât tine.

Ei, care habar n-au, vor decide pentru tine – care mai ai vagi presimțiri că bine nu va fi. Surprinde poziția presei, care nu a mai jucat până acum în tabăra puterii. Erau echipe diferite, care concurau în același campionat, dar concurau. Acum se fac transferuri dintr-o echipă într-alta, fără niciun stres, fără vreo teamă că ei, câinii de pază ai democrației, ar putea mușca. Au uitat cum se face, știu doar să latre, v. Rareș Bogdan ș.a.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *