Ajutoare pentru cei ce au

În jur de 10.000 de firme noi – sau potențiali beneficiari – aşteaptă de luna aceasta lansarea programului „Start-up Nation 2022”. Un fel de încurajare a antreprenoriatului român, așa cum se vede (sau se crede că funcționează) el de după ghișeul funcționarului. Programul, ca mai toate noile „ajutoare” din fonduri europene, uită cu totul de firmele înființate în 2019.

Ca să aplici la noua măsură 3, mutată pe POC, trebuie să ai firma înființată înainte să fi avut de a face – poate doar să fi auzit vag – de SARS-CoV-2, adică până la 31 decembrie 2018. Dar ca să aplici la SUN, trebuie să ai o firmă din 2020, altfel ești prea vechi. Programul a fost sucit și învârtit de noua guvernare, care l-a rebotezat în 2020 (pe hârtie doar) de la Star-Tech Innovation, la ReStart Nation…

…fără a recunoaște cineva onest că, de fapt, ministerul pentru IMM nu are bani pentru a-l implementa. Măcar să nu le fi dat speranțe deșarte antreprenorilor, niște optimiști, dacă nu chiar naivi prin definiție. Așadar tocmai firmele înființate în anul blestemat al pandemiei, de către oameni care n-au ales să stea acasă și să salveze lumea (sau nu și-au permis să facă asta?), sunt uitate de la finanțare.

În perioada 2019-2022 banii pentru antreprenori s-au dat greu, când s-au dat, sau s-a mințit că se vor da. Iar SUN nu a existat decât ca idee, sau ca negare a ideii, și tot ce s-a reușit în acesști trei ani de îndatorare maximă a Statului român a fost decontarea proiectelor pe SUN la care se angajase deja.

După cum a anunțat noul ministru liberal al IMM-urilor, în cadrul acestei ediţii nu vom mai puncta numărul de salariaţi. Acesta a precizat că locurile de muncă nou create vor constitui o condiţie, însă nu vor mai fi punctate. „Granturile vor fi tot de 200.000 lei. Granturile maxime vor fi tot de 200.000 lei pentru o ţintă de 10.000 de beneficiari”.

O altă noutate a programului este că va avea un pilon dedicat celor din diaspora cu alţi 1.000 de beneficiari, tot cu granturi de până la 200.000 lei. „Noi am structurat lucrurile în felul următor: în condiţiile în care aplicantul se va angaja la doar un salariat, grantul va fi de 100.000 de lei, dacă se va angaja la crearea a cel puţin două locuri de muncă, grantul va fi de 200.000 lei”, a mai spus ministrul.

Adică e tot un program social, dar nu chiar așa mare, iar componenta socială nu va fi punctată, dar va constitui o condiție. Iar ce ți se dă cu o mână, ți se va lua cu alta. Plus că trebuie să cotizezi la un consultant, adică să ai ceva cheag, nu doar banii de supraviețuire de la o lună la alta.

Ukraina în Europa

Nu știu de ce nu-mi place să citesc, să scriu sau să aud vorbindu-se de războiul de la granița de nord-est a țării. Nu e ca și cum vreau să adopt politica struțului, ca și cum aș crede că dacă ignor problema ea nu există, dispare, ori se estompează cu timpul. Știu că este un conflict serios acolo, cu rădăcini istorice, și că va mai dura. E ceva declanșat în urmă cu mai bine de opt ani, așa că degeaba ne așteptăm să se termine în câteva luni.

În opinia lui Oleksiy Reznikov, ministrul Apărării Naționale din Ucraina, cel puțin până la sfârșitul acestui an, când vor reuși să-i respingă (din iunie) și apoi să-i alunge pe invadatori. În opinia lui Vladimir Putin, până când rușii își vor atinge toate obiectivele. Ucrainenii au declarat Crimeea, Sevastopol și (mai nou) republicile „populare” separatiste Donețk și Lugansk drept teritorii ocupate temporar.

Rușii, pe de altă parte, au inclus Republica Crimeea și orașul cu însemnătate federală Sevastopol în constituția Federației Ruse, după „referendum”, și pregătesc alte asemenea formule juridice și în teritoriile recent ocupate din sud-estul Ucrainei. Notez toate astea aici deoarece pentru mine, Ucraina este o țară de care aproape n-am avut habar, dincolo de simpla sa prezență pe hartă, undeva în nordul României.

Asta și pentru că n-am fost vreodată pe acolo, deși azi îmi pare rău că n-am văzut Odesa măcar, ce să mai zic de Kiev – dar măcar acest oraș sper c-o să pot să-l mai văd, cândva. Din copilăria îndepărtată îmi amintesc vag de bicicleta Ukraina, mare și grea – de nene navetist – cu far cu dinam și portbagaje față-spate. Ukrainele erau cam ca Tohanurile de mari, dar niște biciclete mult mai bine făcute: aveau roți de 28 și mergeau lejer cu 40km/oră.

Mai recent, în trecutul apropiat, am auzit de Ucraine doar când venea vorba de traficul de țigări sau de rackeți, nimic bun de reținut, la o adică. Iar acum îmi pare rău, așa că o să-mi repar greșeala cu Moldova de peste Prut și o să merg la Chișinău anul ăsta, cu prima ocazie. Dar ca să revin la Ukraina pe care, din păcate, războiul mi-a adus-o în atenție: dacă n-a fost până acum o prezență reală pentru mine (și aș fi preferat să rămână așa), acum am aflat că este, ca teritoriu (suprafață) cea mai mare țară din Europa.

Ucraina face parte din Europa Orientală (un alt termen nou pentru mine, care operasem până acum doar cu noțiunea Europei Centrale și de Est) și are o populație de aproape 42 milioane de oameni, fără Crimeea, și o densitate a populației mică, de 72 persoane/km². Iar acum va fi și mai mică, pentru că valul de plecări continuă: 4 milioane de persoane au părăsit deja țara, care a căzut sub Polonia în statisticile privind numărul de locuitori, mai ales că peste 2,5 milioane au ales să fugă chiar pe acolo din calea războiului, iar 750.000 vor să și muncească în Polonia (articol preluat parțial de aici).

Pe la noi au trecut deja în jur de 700.000 de persoane, dar România e încă un teritoriu de tranzit pentru sutele de mii de ucraineni și zecile de mii de străini care munceau sau studiau în țara vecină. Ministerul de Interne nu știe sigur câți au rămas în România, dar se vorbește de o cincime – cifre IGP. Dincolo de faptul că am avea ocazia să ne echilibrăm acum balanța comercială cu Ucraina (din 2015 avem deficit în schimburile cu ei, după ce până în acel an eram pe plus), ce mai avem noi de împărțit cu ei este Insula Șerpilor, unde se spune că este mormântul lui Ahile.

Dacă nu cred că este momentul să ne hazardăm acum cu Moldova, cred că pentru România războiul rușilor cu ucrainenii ar fi un motiv bun să revendicăm Insula cu pricina, mai ales că este un obiectiv strategic, atât dpdv. militar cât și (mai ales, pentru noi) economic, datorită resurselor din platoul continental pentru care ne-am judecat cu Ucraina la Haga. Mica insulă amenință să devină în cele din urmă un călcâi al lui Ahile pentru apărarea ucraineană.  Ocupând pe termen lung insula, Rusia ar deveni capabilă să blocheze (sau să apere) orice export de mărfuri prin portul Odesa.