Caritasul imobiliar clujean

La o scurtă privire asupra pieţei imobiliare din marele Oraş de pe Someşul Mic, pare că ar fi momentul propice redeschiderii Caritasului: fiindcă niciodată n-a fost atâta lăcomie (ca să nu zic prostie) adunată între dealurile Clujului. Cu toate că, lună de lună, există afaceri care se închid (și prea puține care se deschid), chiriile la spaţii comerciale și birouri se menţin la un nivel ridicat, sub îndrumările binevoitoare ale agenţilor.

Deşi e clar că randamentele vizate de proprietari, în procente de 8-10%, nu mai sunt sustenabile, aceştia sunt încurajați de sfătuitorii lor să menţină preţurile sus. Numai realitatea le va demonstra că în 2021 va fi de preferat să fii chiriaş, mai degrabă decât proprietar (oferta de apartamente şi spaţii fiind tot mare), mic întreprinzător decât angajat (deşi declarativ tot „nu se găsesc” oameni, locuri de muncă tot dispar, iar oferta de joburi este în continuă scădere) şi mai bine mic întreprinzător decât mare afacerist – pentru că fiind mic, ai perspective de creştere.

De notat aici, totuşi, câteva amendamente: micii întreprinzători, lipsiți de atuul unor capitaluri acumulate în anii anteriori, ar trebui să-şi ia măsuri de protecție a resurselor financiare prin eliminarea cheltuielilor inutile (leasinguri sau chirii costisitoare) şi, eventual, obținerea de noi contacte sau de linii de credit de genul IMM Invest astfel încât să nu intre în blocaj.

Atenția trebuie focusată pe păstrarea funcțiunilor critice ale propriului business precum și a diferențiatorilor (dacă există) față de concurență. Aşa cum 2020 a fost doar despre adaptare, nici 2021 nu va fi despre reinventare, cum clamează mulți. Anul care vine nu este unul oportun pentru proiecte de redesenări costisitoare a modelului de business, cum visează consultanții. Astfel de demersuri sunt de regulă consumatoare de resurse financiare, fără a putea însă genera rapid efectele scontate, din cauza scăderii puterii de cumpărare în piață.

Remodelarea viitorului trebuie pregătită acum la nivel conceptual și așteptat momentul oportun, care depinde foarte mult de recâștigarea încrederii consumatorilor. Momentul trebuie intuit, adulmecat și pregătit, ca atunci când sosește, să poți acționa imediat. În orice caz, feriți-vă de investiții costisitoare până în primăvara lui 2021, dacă nu aveți acces la Măsura 3. Sursă foto: pixabay.com

Şi totuşi, nenea Iancu

Dacă s-ar putea întoarce printre noi, ca într-o fantezie cinematografică, nenea Iancu n-ar avea vreo dificultate să scrie în continuare satiră: moravurile sunt aceleași, clasa politică n-a progresat, iar românul, alegătorul, cetăţeanul se întreabă și în 2020 eu cu cine votez? Și chiar n-are cu cine, după ce s-a scârbit de roșiaticii PSDiști, s-a lămurit cu galbenii din tolba PNL și e dezamăgit de băieții (şi fetele) cu ochi albaștri de la USR, aliaţi acum cu portocalii din PLUS.

Cu cine să mai salvezi România? Dacă mai e ceva de salvat în afară de onoare. Nici PMP nu oferă, azi, vreo alternativă credibilă sau utilă. Dincolo de toate astea, nici resemnarea și fatalismul, pe ideea că la noi nu funcționează nimic, nu sunt opţiuni. Ce dezamăgeşte însă (şi) la această campanie electorală din pandemie, ca şi la precedentele, este lipsa absolută a dezbaterilor asupra vreunei teme majore care domină societatea actuală.

Dar nimeni nimic, mucles, deşi traversăm vremuri absurde, iar democraţia e pe cale să-şi dea obştescul sfârşit din Franţa până în SUA. Vremurile par să aducă finalul democraţiei burgheze şi începuturile unei dictaturi sanitare. A Patra Revoluție Industrială sau Noua Ordine vor fi precedate de o prăbuşire controlată, după unii, sau de un tsunami globalist, după alţii – depinde de unde privesc fenomenul, de jos din terenul jocului economic, sau de sus, din lojele politicii.

Şi totuşi, eu cu cine pot să votez mâine? se întreabă alegătorul român, şi cetăţeanul, neturmentat și, mai degrabă, nereprezentat. Care, treaz fiind, şi cu ochelarii pe nas, se uită degeaba pe liste şi nu prea găseşte persoane frecventabile şi votabile. Nume care-i spun ceva, sau care trezesc niscaiva speranţe. Niciodată puterea n-a fost mai derutată, mai ezitantă – e un moment unic. Privește-i și votează-i, cetățene, azi sunt mai turmentați decât tine.

Ei, care habar n-au, vor decide pentru tine – care mai ai vagi presimțiri că bine nu va fi. Surprinde poziția presei, care nu a mai jucat până acum în tabăra puterii. Erau echipe diferite, care concurau în același campionat, dar concurau. Acum se fac transferuri dintr-o echipă într-alta, fără niciun stres, fără vreo teamă că ei, câinii de pază ai democrației, ar putea mușca. Au uitat cum se face, știu doar să latre, v. Rareș Bogdan ș.a.