Prima casă de închiriat

Guvernul a avizat forma programului „Noua Casă”, denumit anterior „Prima Casă”, și care era oricum, a doua casă. Ei bine, pentru noua casă de închiriat (căci cum altfel să-ți renteze) creditul maxim garantat de stat ajunge la 140.000 de euro pentru locuințe noi, dar avansul minim crește de la 5% la 15%.

Pentru locuințele vechi creditul maxim garantat este majorat cu aproape un sfert, la 70.000 de euro, și avansul rămâne la 5%. Astfel, la un avans de 15%, valoarea de achiziție pentru o locuință nouă poate ajunge la circa 165.000 de euro, în timp ce la un avans de 5% valoare de achiziție pentru o locuință mai veche de 5 ani este de circa 73.600 de euro.

Nu există o limită a valorii maxime de achiziție pentru cele două tipuri de garanții, dar beneficiarii trebuie să aducă un avans suplimentar dacă depășesc valoarea maximă a creditului prevăzută, dar este cel mai probabil că în jurul acestei sume se vor alinia ofertele de pe piață. Practic, la o casă de 140.000, dacă vii cu 100.000 lei (25 salarii medii, veniturile pe un an ale unui cuplu), trebuie să iei 120.000 euro credit.

Problema este că, la un salariu mediu/scăzut de 2.000 și ceva de lei (3500 brut) nu te califici la acest credit. Pentru a accesa 120.000 euro ai nevoie de un salariu de peste 2.000 euro, iar după pandemie doar IT-iștii și alți profesioniști sau norocoși îl mai câștigă acum. Practic doar sectorul bugetar mai ține media sus, căci salariul mediu net a coborât spre 3.182 lei, în aprilie, și nu cred că a urcat în mai sau iunie. De fapt, românii cărora le-au scăzut veniturile au pierdut aproximativ 800 de lei din veniturile lor lunare, de la 3.000 de lei la 2.200 de lei.

Ceea ce înseamnă că impactul financiar al ultimei perioade este unul semnificativ, traducându-se într-o reducere a veniturilor cu aproape 30%. Plus că BNR tocmai înăsprise condițiile de creditare, reducând gradul de îndatorare la maxim 40%, așa că va fi tot mai greu să-ți cumperi o casă, fie ea nouă sau veche, dacă nu o închiriezi. Dezvoltatorii imobiliari speră că va fi o explozie de cereri, în special pentru apartamentele cu trei camere, al căror preț este de așteptat să crească.  Dacă precedenta criză stopase construcţia apartamentelor mari, Prima casă, introdusă în 2009. promovând locuinţe de 50mp, Noua casă se răzbună.

Bula de Cluj

S-a vorbit, poate prea mult, despre ce bulă imobiliară tragicomică ne paște, asemeni celei din 2008 – 2009.  La Cluj însă, asta e ultima grijă. Imobiliarele merg, în schimb trăim într-o bulă generalizată a capitalismului ONG-ist, o pseudo-înflorire economică susținută mai degrabă de propaganda administrației locale, decât de realitatea de zi cu zi.

Problema la Cluj e că nu mai percepem viața reală, datorită posibilității (mai mari decât în alte orașe) de-a găsi un job bine plătit. Pe Someș curge lapte și miere, rata șomajului e una foarte scăzută, doar că bula asta e pe cale să se spargă, deja. Joburile alea de 1.000 euro nu mai sunt pe toate gardurile, iar cele ce au rezistat primului val al pandemiei vor necesita eforturi mai mari pentru a fi păstrate în continuare.

Pentru că suntem deja pe coama valului doi, şi micile organisme economice aflate mai jos pe lanțul trofic mor deja, iar fiecare entitate ce depinde de ele este condamnată: dacă micile afaceri mor, atunci vor trage după ele și firmele de distribuție, și băncile, și pe proprietari. Iar dacă și aceștia dispar, atunci vor fi amenințați inclusiv marii prădători.

Căci dinozaurii (echivalenți, în zilele noastre, cu marile companii și marii lor acționari) n-au murit din cauza undei de șoc produse de impactul cu vreun meteorit, ci în urma dispariției plantelor în timpul ”iernii nucleare”. Revenind la joburile clujene, cred că se aplică vorba lui Ion Creangă: greu ne-a fost până acuma, dar de-acuma la fel o să ne fie!

După părerea lor, ca și a cercetătorilor, dinozaurii au avut ghinion. Dacă asteroidul ar fi lovit Pământul în altă parte, temperatura nu s-a prăbușit sub norul de funingine care a blocat lumina Soarelui. Plantele n-ar fi murit și, în cele din urmă, nu s-ar fi dus și dinozaurii, de foame. Așa și cu pandemia, dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. Nici n-ar fi fost amenințate cu dispariția o mulțime de afaceri mici, care…

Acordul fin între politică și economie

Într-un an electoral cum este 2020, dominat de SARS-Cov-2, acordul fin între reluarea activităților economice și limitarea răspândirii virusului va decide câştigătorii competiţiei. Politicienii conservatori (mă refer la cei din vechile partide) se folosesc de criza sanitară în speranța că ea le va aduce pe tavă voturile localelor din septembrie.

Așa se explică, parţial, horele de bucurie de după ieşirea din carantină, chermezele din birourile oficiale, ca și (semi)încurajarea nepurtării măștii de protecție. Cât despre economia RO, aici mijloacele de producție nu produc mare lucru prin ele însele, robotizarea și digitalizarea fiind încă vise ale antreprenorilor cu prea mult timp liber.

Între timp, Guvernul a prelungit starea de alertă, dar fără măsuri de carantinare și izolare, așteaptând ca Senatul să adopte proiectul de lege privind carantina. O altă știre importantă pentru economie este clarificarea condițiilor programului Prima Casă (lansat în 2009), redenumit O familie, o casă în primăvara acestui an, şi care devine acum Noua Casă (sic!).

Plafonul pentru creditele destinate achiziției de locuințe noi s-a dublat (de la 50 la 100.000 euro), cu o valoare maximă a garanției de 80%. Avansul minim de 5% din preţul de achiziţie al locuinţei se menține, dar se scot restricţiile legate de venitul solicitanţilor. Plafonul era cât pe ce să fie aproape triplat, cu riscul reapariției bulei imobiliare tragicomice care, când s-ar fi spart precum cea din 2009, ar fi agravat și mai mult situația, inclusiv stabilitatea socioeconomică.

Aşa că, până una alta, antreprenorii români nu aşteaptă de la Guvern decât să nu-i încurce şi mai tare, şi să nu provoace al doilea lock-down al economiei naţionale. Pentru că întregul lanț trofic al firmelor măricele, ca şi al marilor proprietari imobiliari, başca al agențiilor guvernamentale, depinde de revenirea companiilor măcar la veniturile realizate în 2019.

Altfel, simplii angajați ai acestor companii nu-și vor mai putea plăti chiriile, iar prorietarii imobiliari nu-și vor mai putea achita ipotecile, chestie pentru care băncile vor suferi amarnic, iar administrațiile locale vor rămâne cu tot mai puține impozite colectate. ”Straturile cele mai de jos al lanțului trofic financiar mor deja, iar fiecare entitate care depinde de ele este condamnată: dacă micile afaceri mor, atunci vor distruge și firmele de distribuție, și băncile, și pe proprietari.

Iar dacă și aceștia dispar, atunci vor fi amenințați  marii prădători: Big Tech, sănătatea, turismul, veniturile locale, educația”, scrie jurnalistul american Charles Hugh Smith pe blogul său.

PNIRE și câteva modele ale revenirii

Într-o perioadă plină de întrebări (dispar sau nu coronavirușii, mai avem joburi sau nu, dăm faliment sau nu, ne bagă și pe noi cineva în seamă sau nu), se pune problema revenirii economice, după lock-down.

Înafara deja cunoscutei litere V, care descrie modelul de revenire a Produsului Intern Brut, după căderile bruște ale producției economice, provocate de noul coronavirus și de restricțiile impuse pentru a-i limita răspândirea, economiștii au adăugat și alte litere în abecedarul lor pseudo-științific.

„Cei mai mulți văd o revenire în formă de V, dar noi credem că se va opri la jumătate”, spune economista-șefă a OECD, Laurence Boone. Graficul în formă de V, pomenit și în România de ministrul de finanțe liberal Cîțu, este speranța celor mai mulți. Presupune o prăbușire (care a avut loc deja), apoi o revenire rapidă la nivelul anterior, aproape imediat după încetarea izolării și măsurilor de restricție și de distanțare socială.

Potrivit modelului în V, revenirea este completă, chiar dacă veniturile aferente perioadei de lock-down sunt definitiv pierdute. Revenirea în formă de U presupune că întreruperile și restricțiile ar dura mai mult, iar activitatea economică ar stagna și mai mult. Modelul în U presupune că unele activități rămân în pauză, gradul de ocupare a forței de muncă stă temporar sub nivelul de dinainte de pandemie, iar activități sociale precum ieșitul la restaurant sau călătoriile nu revin la normal.

Totuși, și în acest model revenirea este rapidă, odată ce restricțiile sociale sunt îndepărtate. „Dâra” (swoosh) este o altă formă luată în calcul de economiști și seamănă cu logo-ul Nike. Presupune că revenirea are loc mult mai încet, însă PIB-ul revine totuși acolo de unde a picat în pandemie.

Scenariul economic cel mai optimist are forma literei Z. El presupune o creștere rapidă a PIB-ului, care depășește așteptările dinaintea pandemiei. Forma literei W este un scenariu economic care presupune o nouă prăbușire a economiei, provocată de un al doilea val de Covid-19. Prăbușire-revenire-prăbușire-revenire ar fi succesiunea acestui scenariu care ia în calcul noi măsuri de izolare și restricții dure.

Totuși, și scenariul W presupune că economia revine rapid la nivelul pre-pandemie. Litera L este forma scenariului economic cel mai pesimist. În acest caz, economia s-ar prăbuși fără a-și mai reveni. PIB-ul și-ar relua o creștere comparabilă cu perioada dinaintea pandemiei, dar de la un nivel de pornire mai jos. S-ar putea ajunge aici, spun economiștii, ca urmare a „investițiilor pierdute în timpul crizei, a regândirii lanțurilor de valoare globală, a unei schimbări permanente în politica fiscală și a unei încetiniri în creșterea productivității”.

Până una-alta, mediul de afaceri se uită la prima parte a planului de relansare a economiei românești: granturile pentru companii în valoare totală de 1 miliard de euro. Următoarele două luni vor fi cruciale pentru companiile româneşti. „Dacă nu vor accesa granturile de 1 mld. de euro, vom vedea falimente consistente“, anunță Ziarul financiar.